Ecumenism

World-Religions-comparative-religion-9313420-696-1113

 Ecuminismul și tendințe actuale!

Ce este ecuminismul?

Este mișcarea ecumenică condusă de Dumnezeu?

Ce atitudine are Dumnezeu față de ecumenism?

 

 

Luînd în considerare contextul marii lupte, Satana dorește stăpînire completă asupra pămîntului, și a oamenior.

   “El [Satana] … i-a informat [pe îngerii care l-au urmat] despre planurile sale de a smulge cu forța de la Dumnezeu pe nobilul Adamși pe tovarășa lui Eva. Dacă s-ar putea, în vreun fel, să-i ademenească la neascultare, Dumnezeu ar lua măsuri prin care să poată fi iertați, și atunci ,și el, împreună cu toți îngerii căzuți ar fi îndreptățiți să aibă parte, împreună cu ei, de îndurarea lui Dumnezeu. Dacă acest lucru dădea greș, ei urmau să se alieze cu Adam ,și Eva; căci o dată ce vor fi călcat Legea lui Dumnezeu, aveau să fie supuși mîniei lui Dumnezeu, la fel ca și ei. Călcarea Legii de către ei avea să-i așeze pe Adam și Eva într-o stare de răzvrătire; și ei se puteau uni cu Adam și Eva pentru a lua in stăpînire Edenul și să-l dețină, ca fiind căminul lor. Și dacă puteau avea acces la pomul vieții, care se afla în mijlocul grădinii, tăria lor, gîndeau ei, urma să fie egală cu cea a sfinților îngeri și nici chiar Dumnezeu nu-i mai putea izgoni.”   (Adevărul despre îngeri pag.41)

De-a lungul istoriei lumii, oamenii eu avut tendința de organizare și conducere. Istoria ne arată reușitele și căderile imperiilor. Oamenii au recurs la diferite metode de unificare a statelor, lucrînd tainic și pe față, recurgînd de la mituire pînă la omoruri.

Înțelegînd că puterea de stat nu este permanentă și că nu poate ține sub control populația, era nevoie ce ceva… o putere care ar ține sub control oamenii, i-ar face supuși de bunăvoie, ceva care i-ar uni pe toți… ca de exemplu religia.

Fiind una dintre cele mai puternice impulsuri ale omului… religia este în stare să-i adune pe oameni, să-i dea un scop, să-i unească. Însă marea problemă a fost că… sunt multe religii. Deci cel ce v-a uni religiile v-a avea control asupra lumii.

Astfel, a apărut nevoia de o mișcare ecumenică, de unire a tuturor bisericilor , însă pentru un ecumenism real, trebuie ca între părţi să existe o armonie suficientă încât să se poată realiza obiectivul propus. Aceasta se face prin intermediul a patru elemente esenţiale:

  1. Scopuri comune
  2. Activităţi comune
  3. Doctrină comună
  4. Un aparat legislativ, executiv şi administrativ care să asigure implementarea punctelor de mai sus la toate nivelurile, de la forurile internaţionale la membrul de rând al unei biserici locale.

Pentru prima dată cînd oamenii au încercat așa o unire a fost în antichitate la construirea turnului Babel. Biblia însă spune:”Şi a zis Domnul: „Iată, toţi sunt de un neam şi o limbă au şi iată ce s-au apucat să facă şi nu se vor opri de la ceea ce şi-au pus în gând să facă.(Gen 11:6)”

 

Noțiuni generale.

Dicționarul explicativ român definește Ecumenismul ca fiind Mișcare de refacere a unității universale a Bisericilor creștine, cu respectarea autonomiei lor, pe calea acordurilor și a dialogului teologic. Începuturile ecumenismului sunt legate de încercările protestanților din sec. 16 de a intra în relații cu Bisericile istorice tradiționale. La originea ecumenismului contemporan se află Conferința Mondială a Misiunilor, reunind mai multe biserici protestante (Edinburgh, 1910). Această mișcare este coordonată de Consiliul Ecumenic al Bisericilor (World Council of Churches). 

 

Etiologie.

Ecumenismul, ca idee, a apărut la mijlocul secolului XIX-lea în Anglia și America, propunîndu-și să unească diferitele confesiuni creștine ce se “autointitulează greșit „biserici””. Mai tîrziu, în 1948, la Adunarea de la Amsterdam, s-a hotărît fondarea așa-numitului „Consiliu Mondial al Bisericilor”, cu sediul la Geneva. Termenul de ecumenism a fost introdus la Congresul de la Edinburgh (Scoția) în 1910, Congres al organizației I.M.K.A. condusă de cunoscutul lider francmason John Mott (1865-1955) care a și prezidat lucrările acestui congres. Semnificativ este faptul ca John Mott nu a ales pentru denumirea mișcării sale termenul de „universalism” (de la latinescul universum – univers), ci analogul grecesc, oecumenicos. (1)

Mişcarea ecumenică este o acţiune comună a mai multor Biserici creştine naţionale de a se cunoaşte între ele, de a se apropia şi a reface unitatea de credinţă. În Mişcarea ecumenică sunt Biserici Ortodoxe, Anglicană şi Protestante. La început Mişcarea ecumenică viza aspecte sociale, Bisericile erau chemate să se implice ca urmare a dezastrelor Primului Război Mondial, treptat însă, s-au ivit şi elementele religioase ale dialogului dintre aceste Biserici. Dintre motivaţiile apariţiei Mişcării ecumenice, amintim orientările spre unitate şi cooperare promovate de Liga Naţiunilor, luarea unor măsuri de comun acord pentru apărarea morală şi condamnarea relelor din societate, tendinţele spre unitatea bisericească.

Din iniţiative anglicane şi protestante, s-au înfiinţat trei grupări ecumenice la începutul secolului 20, care fuzionează, la Londra, în anul 1937, formând Consiliul Ecumenic al Bisericilor. Prima Adunare Generală a acestui organism a avut loc la Amsterdam, în Olanda, în 1948, aici au participat 146 Biserici, Tema generală a fost „Dezordinea lumii şi planul de mântuire al lui Dumnezeu”, iar o minimală bază doctrinară a fost aceea că, „Consiliul Ecumenic al Bisericilor este o asociaţie frăţească a Bisericilor care acceptă pe Domnul nostru Iisus Hristos ca Dumnezeu şi Mântuitor”. S-a remarcat că acest Consiliu nu este o supra-Biserică, ci, în rândurile sale „Bisericile vor trebui să-şi recunoască solidaritatea reciprocă, acordându-şi asistenţă mutuală în caz de necesitate şi abţinându-se de la orice acţiuni incompatibile cu relaţia lor fraternă”. De-a lungul timpului s-au desfăşurat mai multe Adunări Generale ale CEB, a opta desfăşurându-se în 1998 la Harrare în Zimbabwe, în prezenţa a 5.000 persoane, cu tema generală „Să ne întoarcem către Dumnezeu întru bucuria nădejdii.”.

În prezent Bisericile membre ale mișcării ecumeniste sunt în număr de 349 și provin din mai mult de 110 de țări din toate continentele.

 

Învățături și doctrine

Credincioşii evanghelici şi catolici continuă să „se nască din nou”, împreună, punând accentul pe elementele care îi unesc, cum este doctrina îndreptăţirii prin credinţă, şi lăsând deoparte elemente care îi separă. Atât timp cât evanghelicii şi catolicii îi îndeamnă împreună pe oameni să se apropie de unicul Mântuitor – Iisus Christos -, modul diferit în care evanghelicii sau catolicii descriu în cuvinte experienţa aceasta nu este relevant.

De exemplul doctrina botezului. Cu toate că diferenţele sunt evidente, evanghelicii considerând că botezul este „mărturia regenerării spirituale”, în timp ce pentru catolici este „sacramentul regenerării spirituale”, ambele confesiuni subliniază importanţa neprihănirii și a mărturisirii lui Iisus Christos.

În spiritul promovării unității s-a semnat așa numitul document ecumenic numit „Evanghelici şi catolici împreună”. Documentul reprezintă un angajament ecumenic în şapte puncte, semnat de teologii celor două confesiuni din Statele Unite ale Americii, în 1994. Parte a unei apropieri ecumenice începute în anii ’80, documentul este o mărturisire a dorinţei comune de colaborare în scopul propovăduirii Evangheliei până la marginile Pământului, cea dintâi misiune a bisericii creştine.

La momentul semnării acestui document, criticile au fost foarte aspre, atât din partea credincioşilor, cât şi a liderilor religioşi ai altor confesiuni. Criticile au gravitat în jurul a două argumente. Mai întâi, s-a spus că cineva nu ar putea să accepte concomitent două puncte de vedere opuse – nu este posibil ca cineva să creadă că mântuirea este doar prin credinţă (protestantism), dar în acelaşi timp să accepte şi că faptele bune contribuie la obţinerea vieţii veşnice (catolicism).În al doilea rând, Biserica Catolică a anatemizat evanghelia biblică, lucru de care nu s-a pocăit niciodată. De aceea, pentru a fi mântuit, un catolic ar trebui să creadă adevărata evanghelie şi să respingă falsa evanghelie a catolicismului.

Tendința mișcării ecumenice reprezintă în general “unirea tuturor bisericilor prin accentuarea învățăturilor comune și lepădarea sau aducerea la compromis a învățăturilor ce face diferență dintre confesii”.  Modelul bisericii ecumenice este unul „post-denominaţional”, în care bisericile refuză să ia în considerare diferenţele dintre ele, insistând să privească doar la asemănări.

Din acest motiv au apărut contradicții și dezbinare în întreaga lume.

 

Atitudinea Bisericii Catolice

Promovarea REFACERII UNITĂŢII între toţi creștinii este unul din principalele ţeluri ale sfântului Conciliu ecumenic Vatican II. Cristos Domnul a întemeiat o singură Biserică și totuși mai multe comunităţi creștine se înfăţișează oamenilor ca adevărata moștenire a lui Cristos: toţi afirmă că sunt ucenicii Domnului, însă ei nu simt la fel și umblă pe căi diferite, ca și cum Cristos însuși ar fi împărţit.

Ne îndreptăm privirea către cele două categorii principale de dezbinări care sfâșie haina fără cusătură a lui Cristos. Cele dintâi s-au petrecut în Orient, fie prin contestarea formulelor dogmatice ale conciliilor din Efes și Calcedon, fie, mai târziu, prin ruperea comuniunii bisericești dintre patriarhatele orientale și Scaunul roman.Celelalte au apărut după mai bine de patru secole în Occident, de pe urma evenimentelor numite de obicei Reformă.

Scopul suprem pe care ecumenismul îl propune creştinilor este acela de a fi „una în Cristos”. Se spune că toţi cei ce fac parte din biserica universală invizibilă trebuie să fie una, invocându-se cuvintele Domnului din Ioan 17:21, „Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca, şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.” Unitatea în trupul mistic este absolut necesară pentru „convertirea lumii” , „bisericile împreună slujind o lume în nevoie”. „După secole de diviziune, bisericile recunosc din nou că sunt una în Cristos. În cadrul părtăşiei ecumenice, ei mărturisesc împreună, lucrează împotriva injustiţiei şi caută să învingă diferenţele lor istorice şi teologice”.Aşadar, ecumenismul propune ca scop final al său un creştinism unit, care luptă pentru câştigarea lumii pentru Cristos.

Scopul ecumenismului este de a aduce creştinismul din starea în care se găsea, starea „Biserici separate” la starea „Biserica una”.

   Biserica Catolică este singura care nu are aceeaşi poziţie ca restul bisericilor implicate în ecumenism. Aceasta caută să întoarcă la ea pe fiicele „rătăcite” şi „risipitoare”, să aducă înapoi schismaticii şi să corecteze ereticii, numiţi acum de Roma, „fraţi separaţi”. Şi nimic nu ajută această cauză a ei mai mult decât ecumenismul.

 

Atitudinea mișcării antiecumenice.

Astăzi în lume se înmulțesc tot mai mult reacțiile împotriva ecumenismului şi a adepților lui. Multe cărți, articole și critici văd lumina publicității. În ele se spune cu durere și neliniște că, potrivit unui plan bine întocmit, ne îndreptăm spre o robie babilonică a ereziei celei cu multe fețe și nume.

Nu puțini sunt clericii și teologii care propun retragerea imediată din mișcarea ecumenică și din congresele ei, deoarece consideră participarea ei la acestea nu numai neroditoare, ci și foarte păgubitoare.

Unele Biserici au ieșit deja din Consiliul Mondial al Bisericilor, în timp ce altele se neliniștesc datorită participării lor. Această neliniște a fost exprimată și la întâlnirea de la Tesalonic din 1998, unde, printre altele, s-a constatat că „după un veac întreg de participare la mișcarea ecumenică și o jumătate de veac de prezentă în CMB…, prăpastia se face tot mai mare”.

“Nu există un succes mai mare al vicleanului balaur, al abjectului dușman al adevărului și al mântuirii, al vechiului demon, ce ne lovește acolo unde suntem vulnerabili, ca tragicele manifestări de mai sus ale ecumenismului sincretist, care, sub pretextul așa-numitei păci, subminează și anulează cu totul adevărul Revelației în Hristos a Unicului și Adevăratului Mântuitor al lumii. Cu măreție, dumnezeiescul Pavel „proorocește” și stigmatizează rușinea și crima canonică a ecumenismului sincretist, care constituie ultima rătăcire şi abjectul înaintemergător al lui Antihrist. Prin urmare, au perfectă dreptate cei care protestează, stau împotrivă și au semnat și semnează Mărturisirea împotriva ecumenismului izgonitor de Dumnezeu [antiteist], hidos și criminal, această pan-erezie demonică.” (4)

 

Atitudinea bisericii Adventiste de ziua a șaptea

Biserica AZȘ și conducerea ei negă faptul ca ei să fie uniți cu Conciliul Bisericilor Lumii sau Conciliul Bisericilor Naționale!

Suntem invitaţi uneori (probabil, în medie, o dată pe an) să trimitem “observatori” (sau echivalentul acestora) la întâlnirile sau alte conferințe ale WCC. Deoarece WCC, așa cum fac și alte membre al Comuniunii Creştine Mondiale, recunoaşte Conferinţa Generală a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea ca membră a Comuniunii Creștine Mondiale, invită Conferința Generală să trimită un “consilier” la întâlnirile Comitetului Central. Această categorie de invitați, care nu sunt delegați, ne oferă posibilitatea de a fi informați cu privire la planuri și evoluții și de a ne face cunoscut punctul de vedere într-o manieră politicoasă dar onestă.

Sunt oare toate bisericile independente biserici ale lui Cristos? Nu, ci numai acelea care au doctrina şi practica primei biserici înfiinţate de Cristos şi originea în aceasta! Bisericile Lui nu urmează învăţăturile vreunui om, ci Cuvântul lui Dumnezeu; acestea nu au fost întemeiate de vreun om, ci de Cristos (Mat. 16:18)! Cristos a stat alături de aceste biserici în toată existenţa lor bimilenară, împlinindu-şi promisiunea, „Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.”

Protestanţii s-au amestecat cu catolicii şi au ocrotit papalitatea, ei au făcut compromisuri şi concesii de care chiar şi papistaşii au fost surprinşi când le-au văzut şi n-au putut să le înţeleagă. Oamenii închid ochii faţă de caracterul adevărat al romanismului şi faţă de primejdiile de care trebuie să se teamă şi care provin din supremaţia lui. Oamenii trebuie treziţi să se împotrivească înaintării acestui duşman primejdios al libertăţilor religioase şi civile.”

„Biserica Romano-catolică, cu toate ramificaţiile ei în lumea întreagă, formează o organizaţie vastă, sub stăpânirea scaunului papal şi destinat să slujească intereselor lui. Milioanele lui de credincioşi din toate ţările globului sunt instruiţi să se ţină legaţi în supunere faţă de papa. Oricare le-ar fi naţionalitatea sau guvernământul, ei trebuie să privească autoritatea bisericii mai presus de oricare alta. Cu toate că au jurat credinţă faţă de stat, în spatele acestuia stă votul de ascultare faţă de Roma, care îl dezleagă de oricare alt angajament împotriva intereselor ei.”

“Linia de deosebire dintre creştinii cu numele şi cei nelegiuiţi abia se mai distinge astăzi. Membrii bisericii iubesc ce iubeşte lumea şi sunt gata să se unească cu ea, iar Satana s-a hotărât să-i unească într-o singură organizaţie şi în felul acesta să-şi întărească puterea,”

“Modul de procedare al Satanei în această luptă finală cu poporul lui Dumnezeu este acelaşi pe care l-a folosit la începutul marii controverse din ceruri. El pretindea a căuta să promoveze stabilitatea cârmuirii divine, în timp ce în ascuns depunea toate eforturile pentru a asigura lepădarea ei.”

http://www.sperantatv.ro/web/tendintele-actuale-in-ecumenism-31-03-2014/

 

Atitudinea Bibliei față de mișcarea ecumenistă

Biblia nu are terminologie pentru UNIREA RELIGIILOR. Ea spune despre UNIREA CREDINŢEI, fiind vorba de o unitate de credinţă în Isus Hristos. Acest lucru nu-l putem numi “ecumenism”. Nu este vorba de o “înţelegere” între oameni prin “îngăduinţă” cu privire la diversele religii, ci de o întâlnire voluntară în jurul Mântuitorului.

Biblia spune :” 1 Corinteni 1:10  Vă îndemn, fraților, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, să aveți toți același fel de vorbire, să n-aveți desbinări între voi, ci să fiți uniți în chip desăvârșit într-un gând si o simțire.” Deci biblia arată clar asupra veridicității acestei mișcări.

Biblia spune: “Şi i s-a dat (fiarei) să facă război cu sfinţii şi să-i biruiască şi i s-a dat ei stăpânire peste toată seminţia şi poporul şi limba şi neamul. Şi i se vor închina ei toţi cei ce locuiesc pe pământ… (Apocalipsa 13:7,8)”, “Şi amăgeşte pe cei ce locuiesc pe pământ…(Apocalipsa 13:14)”, “Şi a făcut ca toţi, mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei sau numărul numelui ei. (Apocalipsa 13:16-17)”.

Atitudinea bibliei este clară cu privire la mișcarea ecumenică… înainte de a doua venire a lui Hristos, v-a fi o unire ce se v-a închina fiarei (papalității). Și acestei mișcari de unire v-a urma absolut întreg globul pămîntesc.

În contextul acestei uniri ce se spune în biblie (mișcarea ecumenică) Dumnezeu avertizează copiii săi în legătură cu aceasta:Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: „Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână, va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. Şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei şi oricine primeşte semnul numelui ei! Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.”(Apocalipsa 14:9-12)

Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: „Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei!” (Apocalipsa 18:4)

Tot aşa, şi voi, când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi.Vegheaţi, dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru.”(Matei 24:33,42)


 

Bibliografie:

  1. Decret despre ecumenism – UNITATIS REDINTEGRATIO 21 noiembrie 1964
  2. UNITATEA ÎN TRUPUL MISTIC AL LUI CRISTOS de RAUL ENYEDI 2011
  3. „101 Întrebări pe care și le pun adventiștii” de John Graz și Bart Beach
  4. http://www.sfnectariecoslada.ro/category/antiecumenism/
  5. Conciliul bisericilor lumii și biserica adventistă de ziua a șaptea 1996; Rogue River USA;
  6. http://www.adventist.ro/index/despre-noi/intrebari-si-raspunsuri/
  7. Tragedia Veacurilor de Ellen G. White cap. 35
  8. Biblia

 

 

2014

Pro-Logos

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s