Introducere în Vechiul Testament

scrolls

Introducere în Vechiul Testament

De ce a permis Dumnezeu păcatul?

Este Biblia inspirată de Dumnzeu?

Putem să ne încredem pe deplin în Vechiul Testament?

 

 

 

Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine. (Ioan 5:39)

 Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună. (2 Timotei 3:16-17)

 

Dumnezeu a căutat pe om. El se lasă găsit de cei ce-l caută.

Existenţa lui Dumnezeu poate fi constatată pe cale naturală, prin contemplarea creaţiei. Creaţia are o raţionalitate, ceea ce presupune că e opera unei fiinţe raţionale, pe care o numim Dumnezeu. Dar fiindcă acestă cunoaştere nu ne e suficentă, oamenii au acces la cunoaşterea supranaturală: Dumnezeu însuşi s-a descoperit oamenilor, arătându-le originea şi sensul existenţei lor. Această descoperire poartă numele de Revelaţie. Conform învăţăturii adventiste, Revelaţia creştină e cuprinsă în Sf. Scriptură şi în Iisus Christos și natură. Acestea sunt izvoarele şi mijloacele de păstrare a Revelaţiei dumnezeieşti.

Deşi este cunoscută ca o carte, Biblia este în realitate o colecţie de cărţi. Termenul „biblia” vine din limba greacă şi înseamnă „cărţi”, fiind un substantiv plural. Sf. Scriptură este colecţia acelor cărţi pe care Biserica le consideră drept sfinte şi canonice: sfinte, fiindcă ele sunt inspirate, adică scrise sub inspiraţia Duhului Sfânt; canonice, fiindcă ele sunt normative pentru viaţa creştinilor şi necesare pentru mântuire. Biblia are un caracter polifonic şi simfonic în acelaşi timp. Ea este o colecţie de cărţi, scrise de-a lungul unei perioade de aproximativ 1000 ani, de autori diverşi, care îşi fac auzite glasurile sub inspiraţie divină. Dar actul inspiraţiei face ca Biblia să nu fie numai polifonie, ci şi simfonie: aceste cărţi formează o singură carte, prin care vorbeşte Dumnezeu.

Vechiul Testament nu trebuie văzut ca un Testament depăşit, anacronic, ci ca primul Testament în raport cu al doilea – Noul Testament. Elemente fundamentale ale învățăturii creștine nu pot fi înțelese fără recursul la Vechiul Testament. De exemplu, cuvântul grecesc „Hristos”, care este traducerea ebraicului „Mesia”, provine din Vechiul Testament. Doar cel care considera că VT este Scriptură sfântă putea să aștepte venirea lui Hristos.

Dincolo de faptul că sunt chestiuni în NT care nu se înţeleg fără cunoaşterea VT, importanţa VT pentru creştini rezultă şi considerente de natură istorică-teologică.

a. In primul rând, VT a fost Biblia lui Iisus, a apostolilor şi a Bisericii primare. Pentru Iisus, autoritatea Scripturii VT este un lucru de la sine înţeles şi care nu trebuie pus la îndoială (Lc 16,31). Disputele Lui cu fariseii pe marginea Legii nu se referă la autoritatea acesteia, ci la modul de interpretare a ei (Mt 5,17).

b. După Inviere şi îndeosebi după Cincizecime apostolii văd într-o altă lumină cele petrecute cu Iisus. Ei recitesc Scripturile („Legea şi profeţii”, adică VT) cu ochi noi şi înţeleg că toate toate erau deja scrise, prefigurate, profeţite acolo. De aceea când scriu despre Iisus că este Hristosul, autorii NT nu pot să nu trimită la VT, fiindcă termenul şi conceptul de

„Hristos” provine din VT. Pentru ei Scripturile s-au împlinit în persoana istorică a lui Iisus.

c. Treptat scrierile NT au câştigat şi ele statutul de „Sfinte Scripturi”. Insă creştinii nu le-au aşezat în locul celor vechi, ci alături de ele. Când în creştinismul primelor secole au apărut încercări de deiudaizare, Biserica le-a condamnat şi respins, ştiind că VT este fundamentul Evangheliei lui Iisus, baza mărturisirii că Iisus este Hristosul.

 Dumnezeu a cautat pe om. Dumnezeu se lasă găsit doar de cei ce-l caută.

El descoperă ce este adânc şi ascuns; El ştie ce este în întuneric şi la El locuieşte lumina. (Daniel 2:22)

 Există două tipuri de descoperiri:

  1. Descoperiri generale (Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David. Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui. (Psalmi 19:1))
  2. Descoperiri personale (Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. (Romani 1:19))

Nu toate întrebările au răspuns.

   Lucrurile ascunse sunt ale Domnului Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre şi ale copiilor noştri, pe vecie, ca să împlinim toate cuvintele Legii acesteia. (Deuteronomul 29:29)

 Există 3 tipuri de întrebări:

  •           Curioase
  •           Importante
  •          Pentru mîntuire

Nu toate lucrurile au fost descoperite.

Isus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe alte semne care nu sunt scrise în cartea aceasta. (Ioan 20:30)

Şi, când au făcut cele şapte tunete să se audă glasurile lor, eram gata să mă apuc să scriu; şi am auzit din cer un glas care zicea: „Pecetluieşte ce au spus cele şapte tunete, şi nu scrie ce au spus!” (Apocalipsa 10:4)

Biblia este scrisă:

  •           Istoric
  •           În versuri
  •           În cîntări
  •           Conține cuvînt direct de la Dumnezeu.

Fiindcă mulţi s-au apucat să alcătuiască o istorisire amănunţită despre lucrurile care s-au petrecut printre noi, (Luca 1:1)

Vechiul Testament se împarte în:

  •           Canonic
  •           Necanonic (apocrife)

Canon – unitate de măsură, regulă, standard, lege, hotar.

 I s-a dat cartea prorocului Isaia. Când a deschis-o, a dat peste locul unde era scris: (Luca 4:17)

Atunci marele preot Hilchia a zis lui Şafan, logofătul: „Am găsit cartea Legii în Casa Domnului.” Şi Hilchia a dat cartea lui Şafan, şi Şafan a citit-o. (2 Împăraţi 22:8)

În anul 400 în. Chr. Era adunat deja întreg canonul Vechiului Testament. Carțile erau canonice ( aveau auoritate).

Vechiul Testament se împarte în:

  1. Torah (legea)
  2. Profeți (proroci)
  3. Psalmi.

Apoi le-a zis: „Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci şi în Psalmi.” (Luca 24:44)

 

Prorocii
Timpurii Tîrzii
IosuaJudecătorii1,2 Samuel1,2 ÎmpărațiCronici Mari Mici
IsaiaIeremiaEzechielDaniel OseaIoelAmosObadiaIonaMicaNaumHabacucȚefania

Hagai

Zaharia

Maleahi

 

Primul om care strînge cărțile Vechiului Testament este Ezra (Talmud).

Talmud – V.T. evreiesc. Unele cărți produceau certuri și lupte între evrei.

Apocrife – cărți neinspirate, nejustiționate de Dumnezeu.

           Ci cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun. (1 Tesaloniceni 5:21)

 

Clasificarea Vechiului Testament:

  1. Tora
  2. Cărțile Istorice (Iosua, Rut Judecătorii, 1,2 Samuel, 1,2 Împărați, 1,2 Cronici, Ezra, Neemia, Estera)
  3. Cărțile poetice (Iov, Psalmi, Eclesiast, Cîntarea Cîntărilor)
  4. Prorocii mari
  5. Prorocii mici

 

Limba în care s-a scris V.T.:

  •          Ebraică
  •          Aramaică

Grupa semitică de est:

  •          Babiloniană
  •          Asiriană

Grupa semitică de nord:

  •          Aramaică
  •          Amorită

Grupa semitică de vest:

  •          Canaaniților
  •          Moabiților
  •          Fenicienilor
  •          Ebraică
  •          Ugariților

Grupa semitică de sud:

  •          Arabă
  •          Etiopiană
  •          Egipteană

 

Pe ce s-a scris Vechiul Testament?

Atunci am zis: „Iată-mă că vin! – în sulul cărţii este scris despre mine – (Psalmi 40:7)

Cel mai lung sul a fost cartea lui Isaia, cel mai lung papyrus (Haris) – 120 picioare.

Tipuri de tăblițe:

  •          Pergament
  •          Ceară
  •          Lut
  •          Lemn
  •          Piele
  •          Piatră

Când vei veni, adu-mi mantaua pe care am lăsat-o în Troa, la Carp, şi cărţile, mai ales pe cele de piele. (2 Timotei 4:13)

 

Cu ce se scria?

  •          Pe piatră se scria cu dalta
  •          Pe lut se scria cu băț ascuțit din papură
  •          Cu priboi de fier
  •          Cu diamant
  •          Cu plumb
  •          Cu fitil de lampă
  •          Cu prafuri de fier

Păcatul lui Iuda este scris cu un priboi de fier, cu un vârf de diamant; este săpat pe tabla inimii lor şi pe coarnele altarelor lor. (Ieremia 17:1)

 

Oh! Aş vrea ca vorbele mele să fie scrise, să fie scrise într-o carte; aş vrea să fie săpate cu un priboi de fier şi cu plumb în stâncă pe vecie… (Iov 19:23-24)

 Masoreții au fost primii care au adăugat vocalele în scriere.

 

Traducerea Bibliei:

  1. 5 cărți ale samaritenilor
  2. Targumul Aramaic
  3. LXX (septuaginta) – 70 batrini
  4. Vulgata (traducerea în limba latină populară)
  5. Biblia tradusă de Ieronim (38A.D. )

 

Lumea Biblică:

De la Geneza 13 – Palestina (popoarele mării)

Sunt prezente 2 anotimpuri:

  1. Ploios
  •           Ploi timpurii
  •           Ploi tirzii
  1. Secetos

 

Religia acelor timpuri:

  • Oștirea cerului – stelele.
  • Fiecare popor avea Baalul lui.
  • Baal – zeul soare.
  • Astartea – zeița lună.

 

Dovezi că Moise a scris Tora:

  1.  Domnul a zis lui Moise: „Scrie lucrul acesta în carte, ca să se păstreze aducerea aminte, şi spune lui Iosua că voi şterge pomenirea lui Amalec de sub ceruri.” (Exodul 17:14)
  2. Domnul a zis lui Moise: „Scrie-ţi cuvintele acestea, căci pe temeiul acestor cuvinte închei legământ cu tine şi cu Israel!” (Exodul 34:27)
  3. Iată popasurile copiilor lui Israel care au ieşit din ţara Egiptului, după oştirile lor, sub povăţuirea lui Moise şi lui Aaron. Moise a scris călătoriile lor din popas în popas, după porunca Domnului. Şi iată popasurile lor, după călătoriile lor. (Numeri 33:1-2)
  4. După ce a isprăvit Moise în totul de scris într-o carte cuvintele Legii acesteia, (Deuteronomul 31:24)
  5. Iosua a împlinit poruncile date de Domnul robului Său Moise şi de Moise lui Iosua; n-a lăsat nimic neîmplinit din tot ce poruncise lui Moise, Domnul. (Iosua 11:15)

Căci Domnul a îngăduit ca popoarele acelea să-şi împietrească inima şi să lupte împotriva lui Israel, pentru ca Israel să le nimicească cu desăvârşire, fără să aibă milă de ele, şi să le nimicească, după cum poruncise lui Moise, Domnul. (Iosua 11:20)

  1.  cum poruncise copiilor lui Israel Moise, robul Domnului, şi cum este scris în cartea Legii lui Moise: era un altar de pietre necioplite, peste care nu trecuse fierul. Pe altarul acesta au adus Domnului arderi de tot şi jertfe de mulţumiri. (Iosua 8:31)
  2. Neamurile acestea au slujit ca să pună pe Israel la încercare, pentru ca Domnul să vadă dacă vor asculta de poruncile pe care le dăduse părinţilor lor prin Moise. (Judecători 3:4)
  3. ci tot Israelul a călcat Legea Ta şi s-a abătut astfel ca să n-asculte de glasul Tău. De aceea ne-au şi lovit blestemele şi jurămintele scrise în Legea lui Moise, robul lui Dumnezeu, pentru că am păcătuit împotriva lui Dumnezeu. El a împlinit astfel cuvintele pe care le rostise împotriva noastră şi împotriva căpeteniilor noastre care ne-au cârmuit şi a adus peste noi o mare nenorocire, aşa cum niciodată şi nicăieri sub cer nu s-a mai întâmplat o nenorocire ca aceea care a venit acum asupra Ierusalimului. După cum este scris în Legea lui Moise, toată nenorocirea aceasta a venit peste noi; şi noi n-am rugat pe Domnul Dumnezeul nostru, nu ne-am întors de la nelegiuirile noastre şi n-am luat aminte la adevărul Tău. (Daniel 9:11-13)
  4. Ascultaţi cuvântul Domnului, căpetenii ale Sodomei! Ia aminte la Legea Dumnezeului nostru, popor al Gomorei! (Isaia 1:10)
  5. Aduceţi-vă aminte de Legea lui Moise, robul Meu, căruia i-am dat în Horeb rânduieli şi porunci pentru tot Israelul! (Maleahi 4:4)
  6. Isus le-a răspuns: „Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsaţi nevestele; dar de la început n-a fost aşa. (Matei 19:8)
  7. Isus le-a zis: „Din pricina împietririi inimii voastre v-a scris Moise porunca aceasta. (Marcu 10:5)
  8. Apoi i-a poruncit să nu spună nimănui. „Ci du-te”, i-a zis El, „de te arată preotului şi adu pentru curăţarea ta ce a rânduit Moise, ca mărturie pentru ei.” (Luca 5:14)
  9. Şi a început de la Moise şi de la toţi prorocii şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El. (Luca 24:27)
  10. În adevăr, Moise a zis părinţilor noştri: „Domnul Dumnezeul vostru vă va ridica dintre fraţii voştri un Proroc ca mine; pe El să-L ascultaţi în tot ce vă va spune. (Faptele apostolilor 3:22)
  11. Şi nu se găsea nimeni, nici în cer, nici pe pământ, nici sub pământ, care să poată deschide cartea, nici să se uite în ea. (Apocalipsa 5:3)

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s